COPÍST, -Ă, copiști, -ste, s. m. și f. 1. (În trecut) Funcționar inferior care (redacta și) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariția tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPÍST, -Ă s.m. și f. (În trecut) Cel care copia acte, opere manuscrise etc. [< fr. copiste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COPÍST, -Ă s. m. f. (în trecut) cel care copia acte, opere manuscrise etc.; autor fără originalitate. (< fr. copiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COPÍST s. scrib, (înv.) prescriitor, (depr.) conțopist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
copíst s. m., pl. copíști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
copíst m. (fr. copiste). Funcționar care copiază. V. cenușer, conțopist.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COPÍST ~ști m. înv. 1) Persoană care se ocupa cu copierea actelor, manuscriselor și a notelor muzicale. 2) Funcționar inferior. /<fr. copiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
copístă s. f., pl. copíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink