COPROPRIETÁR, coproprietari, s. m. Persoană care stăpânește o proprietate în comun cu altcineva. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. copropriétaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPROPRIETÁR, -Ă s.m. și f. Proprietar al unui lucru etc. în comun cu altcineva. [Cf. fr. copropriétaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COPROPRIETÁR, -Ă s. m. f. proprietar al unui lucru etc. împreună cu altcineva. (< fr. copropriétaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COPROPRIETÁR s. (înv., în Transilv.) composesor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coproprietár s. m. (sil. -pro-pri-e-), pl. coproprietári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coproprietár, -ă s. Care posedă o proprietate împreună cu altu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COPROPRIETÁR ~i m. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care stăpânesc o proprietate. [Sil. -pri-e-] /<fr. copropriétaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink