COPULÁȚIE, copulații, s. f. 1. Unire a două celule de s*x opus. 2. Actul împerecherii a doi indivizi de s*x opus, prin care elementele s*xuale masculine sunt depuse în organele genitale feminine; coit. – Din lat. copulatio, fr. copulation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPULÁȚIE s.f. (Liv.) Împreunare, împerechere (la animale); împreunare s*****ă; coit. [Gen. -iei, var. copulațiune s.f. / cf. fr. copulation, lat. copulatio – reunire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COPULÁȚIE s. f. împerechere; act s****l; coit. (< fr. copulation, lat. copulatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COPULÁȚIE s. (FIZIOL.) coit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
copuláție s. f. (sil. -ți-e), art. copuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. copuláției; pl. copuláții, art. copuláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COPULÁȚIE ~i f. 1) Unire a două celule de s*x opus. 2) Actul împerecherii a doi indivizi de s*x opus. [Art. copulația; G.-D. copulației; Sil. -ți-e] /<fr. copulation, lat. copulatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink