Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CÓPULĂ, copule, s. f. 1. Cuvânt de legătură. 2. Verb copulativ. 3. Cuvânt care leagă subiectul de predicat. – Din fr. copule, lat. copula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓPULĂ s.f. Cuvânt de legătură; verb copulativ. ♦ (Log.) Cuvânt care leagă subiectul de predicat. [Cf. fr. copule, lat. copula – legătură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÓPULĂ s. f. 1. verb copulativ. 2. (log.) cuvânt care face legătura între subiect și predicat. (< fr. copule, lat. copula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÓPULĂ s. (GRAM.) verb copulativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cópulă s. f., g.-d. art. cópulei; pl. cópule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cópulă f., pl. e (lat. cópula, din co-áp-ula, d. co-aptus, unit. V. cuplet, adept). Gram. Cuvînt care leagă atributu de subĭect: verbu a fi exprimat orĭ-cum, e copula orĭ-căreĭ propozițiunĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÓPULĂ ~e f. 1) lingv. Cuvânt de legătură. 2) log. Cuvânt care face legătura dintre subiect și predicat. /<fr. copule, lat. copula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COPULÁ vb. I. refl. A se împreuna, a se acupla. [< fr. copuler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COPULÁ vb. refl. a se împreuna, a se cupla. (< fr. copuler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
copulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. copuleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink