COPĂCÉL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui copac. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copăcel = a sta (sau a merge etc.) pe picioare, drept (și încet, cu grijă). – Copac + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPĂCÉL s. (BOT.) 1. pomișor, pomuleț. (Creșteau câțiva ~.) 2. v. puiet. 3. v. arbust.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
copăcél s. m., pl. copăcéi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
copăcél m., pl. eĭ. Copac mic. Balsamină (Bz.). A sta copăcel, a sta pop, în picĭoare (vorbind de copiĭ cînd încep să stea în picĭoare).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COPĂCÉL ~i m. (diminutiv de la copac) Copac tânăr. ◊ A sta (sau a merge, a umbla, a se ține) ~ a sta (sau a merge, a umbla, a se ține) în picioare. /copac + suf. ~el
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COPĂCEL, com. în jud. Bihor; 2.682 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink