CORBULÉȚ, corbuleți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui corb (1); corbișor, corbușor. – Corb + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORBULÉȚ s. v. corbișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
corbuléț s. m., pl. corbuléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink