CORCITÚRĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă născută prin corcire; bastard. – Corci2 + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORCITÚRĂ s. (BIOL.) bastard, metis, (reg.) corci. (~ este planta sau animalul rezultat din încrucișarea a două specii deosebite.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CORCITÚRĂ s. v. hibrid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
corcitúră s. f., g.-d. art. corcitúrii; pl. corcitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corcitúră f., pl. ĭ (d. corcit). Om saŭ animal corcit: catîru e o corcitură de ĭapă cu măgar. Fig. Iron. Amestecătură, ceva nehotărît, ceva care inspiră dispreț pin [!] amestec: acest partid e o corcitură politică. – În vest cu-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORCITÚRĂ ~i f. Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; hibrid; bastard. /a se corci + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink