corcoáță, corcoáțe, s.f. (reg.) 1. haină ruptă și învechită; buleandră, zdreanță. 2. femeie de moravuri ușoare, fleoarță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
corcoáță s. f., g.-d. art. corcoáței; pl. corcoáțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink