Dex corcodel

CORCODÉL, corcodei, s. m. (Ornit.; reg.) Cufundar. – Corcod (onomatopee puțin folosită) + suf. -el.

CORCODÉL s. (ORNIT.; Podiceps cristatus) bodârlău, cufundar, (rar) scufundaci, scufundar, (reg.) furidac.

corcodél s. m., pl. corcodéi, art. corcodéii

1) corcodél și -íl m., pl. elĭ, ilĭ și eĭ (alb. korkodhilĭ, d. ngr. krokódilos, vgr. -deilos, lat. corco- și crokodilus, crocodil. Cp. cu lat. hirudo, lipitoare, și hirundo, rîndunică; lacerta, șopîrlă, și ngr. lakérda, lacherdă; vsl. liliĭakŭ, bodîrlăŭ, și rom. liliac, un animal, ș. a. multe). Dun. Cufundac, o pasăre acŭatică cu picĭoarele ca lișița și cu moț de pene în prejuru [!] capuluĭ (colymbus). V. califar și bodîrlăŭ.

2) corcodél m., pl. eĭ, V. corcoduș.

CORCODÉL ~i m. reg. Pasăre acvatică de mărimea raței, cu penele castanii pe spate și albe pe burtă, având în jurul gâtului un „guleraș” de pene; cufundar. /Orig. nec.

CORCODEL-MÁRE s. v. bodârlău, cufundac, cufundar.

corcodúș m. (d. corcodușă). Munt. Un fel de prun (prunus cerasifera [saŭ divaricata]). – Și corcodel. În Mold. și Trans. curcudúș și curcudél, în Munt. vest colduș și toltuș (Cod. M. N. 97). V. zarzăr.

CORCODÉL (‹ corcod, onomat.) s. m. Gen de păsări subacvatice, cuprinzînd c. 20 de specii, larg răspîndite (cu excepția zonelor arctice), foarte bune înotătoare și cufundătoare, fără coadă și cu picioarele așezate în partea posterioară a corpului. În România se întîlnesc patru specii ca oaspeți de vară (clocitoare): c. mare (Podiceps cristatus), c. cu gît roșu (P. griseigena), c. cu gît negru (P. nigrocollis) și c. pitic (P. ruficollius) și o specie, accidental, iarna: c. de iarnă (P. auritus).