Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CORCOLÍ vb. IV. v. corconi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
corcolí, corcolésc, vb. IV (pop.) 1. a îngriji prea mult de ceva sau de cineva; a răsfăța, a alinta, a dezmierda, a cocoli, a cocoloși, a răzgâia. 2. (refl.) a pierde timpul cu lucruri de nimic, a se codi, a zăbovi. 3. (refl.) a se culca, a se ghemui.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
corcolí/corconí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolésc/corconésc, imperf. 3 sg. corcoleá/corconeá; conj. prez. 3 sg. și pl. corcoleáscă/corconeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese [!] slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
corcolésc, corconésc, V. cocolesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink