CORDÉNCI, cordenciuri, s. n. (Pop.) 1. Piesă componentă a războiului de țesut, constând dintr-o scândurică lungă cu crestături pe o margine, care oprește sulurile să dea înapoi; cripalcă, piedică. 2. Limba meliței. – Cf. coardă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORDÉNCI s. (TEHN.) cățel, (reg.) cripalcă, piedică, proptar, răzuș, scară, scaun, tocălie. (~ la războiul de țesut.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CORDÉNCI s. v. bârsă, cuțit, limbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cordénci s. n., art. cordénciul; pl. cordénciuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CORDÉNCI ~uri n. pop. 1) (la războiul de țesut) Bucată alungită de lemn, cu crestături pe una din margini, care împiedică răsucirea sulurilor în sens opus. 2) (la meliță) Piesă (zimțată) cu care se rup tulpinele de cânepă. /coardă + suf. ~enci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink