Dex cordon

CORDÓN, cordoane, s. n. I. 1. Cingătoare (de material plastic, de panglică, de pânză, de piele etc.); centură, curea. ♦ Panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decorații înalte; gradul cel mai înalt al unei decorații. 2. (Geogr.; în sintagma) Cordon litoral = fâșie de uscat care desparte o lagună sau un liman de mare; săgeată litorală, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite în telefonie. 4. (Anat.; în sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. II. 1. Șir de posturi militare însărcinate cu un serviciu de pază; linie compactă, formată de obicei din soldați care au ca sarcină să asigure ordinea în cazul unei afluențe de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul măsurilor de izolare la care este supusă o localitate sau o țară unde bântuie o boală molipsitoare; (concr.) patrulă sau grup de patrule care asigură această izolare. 2. (Înv.) Frontieră, graniță. – Din fr. cordon.

CORDÓN s.n. I. 1. Cingătoare (de pânză, de piele etc.), centură, curea. 2. Conductor electric de liță (răsucită), izolat și strâns într-un înveliș protector. 3. Corp fibros. ♦ Structură anatomică cilindrică lungă. 4. Cordon litoral = formă de relief din zona țărmurilor joase, rezultând din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenți marini, care separă un golf de mare; perisip. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. II. Șir de posturi militare care efectuează serviciul de pază; linie, șir de soldați care păstrează ordinea în anumite situații. ◊ Cordon sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o localitate sau o țară bântuită de o contagiune; (concr.) patrulă, formație militară care asigură această izolare. [Pl. -oane, var. cordun s.n. / < fr. cordon, cf. it. cordone].

CORDÓN s. n. I. 1. cingătoare (de stofă, de piele etc.) 2. conductor electric de liță, izolat și strâns într-un înveliș protector. 3. corp fibros. ◊ structură anatomică cilindrică lungă. 4. ~ litoral = fâșie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenții marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip. 5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. 6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II șir de posturi militare de pază; șir de soldați care păstrează ordinea în anumite poziții. ♦ ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formație militară care asigură această izolare. (< fr. cordon)

CORDÓN s. 1. v. centură. 2. v. lentă. 3. v. șnur. 4. (GEOGR.) cordon litoral = lido, perisip, săgeată litorală. 5. (ANAT.) cordon ombilical = ombilic.

CORDÓN s. v. frontieră, graniță, hotar, limită teritorială.

cordón (cordoáne), s. n. – 1. Cingătoare, centură, curea. – 2. Legare, strîngere cu șireturi. – 3. Nume pe care țăranii moldoveni îl dădeau provinciei Bucovina, după ocuparea acesteia de către austrieci (1775). – Var. cordun(ă). Mr. curdone. Fr. cordon (sec. XVIII), în parte prin intermediul germ. Kordon, cf. rus. kordon. În mr., din it. cordone, cf. ngr. ϰορδόνι, tc. kordun. – Der. cordonaș, s. m. (grănicer, poliția de frontieră fiind creată în 1814).

cordón s. n., pl. cordoáne

cordón, n., pl. oane (fr. cordon, dim. d. corde, funie). Panglică lată la unele ordine (decorațiunĭ). Șir de posturĭ militare. V. cordun și barabaftă.

CORDÓN ~oáne n. 1) Fâșie din piele sau din alt material care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; cingătoare; centură; curea; brâu. 2) Panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, pe care sunt prinse decorațiile. 3): ~ ombilical organ care face legătura între placenta fetală și corpul mamei. 4) Succesiune de elemente omogene; serie; rând; șir. 5) înv. Linie de demarcație care desparte diferite țări; graniță; frontieră; hotar. /<fr. cordon

cordún n., pl. urĭ și e (rus. rut. kordón, pop. -ún, pol. kordon, d. fr. cordon. V. cordon). Cordon, șir de posturĭ militare (ca la hotare). Gherită soldățească. Numele popular al Bucovineĭ (despărțită de Moldova pintr´un [!] cordon de la 1775 pînă la 1918). – Și cordună, pl. e, cordon militar (Munt. vest). – La Beld. (2286, 2770 și 3107) Cordon, Bucovina.