Dex corectare

CORECTÁRE, corectări, s. f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – V. corecta.

CORECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare, corecție. [< corecta].

CORECTÁRE s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (~ a unor erori.) 2. corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.) 3. v. regularizare.

corectáre s. f., g.-d. art. corectării; pl. corectări

CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc; a (se) corija. – Din corect.

A CORECTÁ ~éz tranz. 1) (greșeli, defecte, note etc.) A modifica în bine; a îndrepta; a corija. 2) A face să se corecteze. /Din corect

A SE CORECTÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni mai bun; a reveni la starea normală de comportare; a se îndrepta; a se corija. /Din corect

CORECTÁ vb. I. tr., refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. [< corect + -a].

CORECTÁ vb. I. tr., refl. a(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. II. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă. (< corect)

CORECTÁ vb. 1. a (se) corija, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Își ~ erorile.) 2. a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 3. v. regulariza.

corectá vb., ind. prez. 1 sg. corectéz, 3 sg. și pl. corecteáză

corectéz v. tr. (d. corect; fr. corriger, it. corréggere. Corijez, îndrept: a corecta greșelile de tipar.