CORÉU, corei, s. m. Troheu. – Din lat. choreus. Cf. fr. chorée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORÉU s.n. Picior de vers antic, format dintr-o silabă lungă și una scurtă; troheu. [Pron. -eu, scris și choreu. / < lat. choreus < gr. choreios, cf. fr. chorée].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORÉU s. m. troheu. (< lat. choreus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
coréu s. m., art. coréul; pl. coréi, art. coréii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coréŭ n., pl. eĭe (lat. choréus, d. vgr. horeîos). Troheŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink