Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CORIJÁRE, corijări, s. f. Faptul de a (se) corija; corectare, corecție, îndreptare. – V. corija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORIJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) corija și (rar) rezultatul ei; corecție. [< corija].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORIJÁRE s. 1. v. corectare. 2. corectare, îmbună-tățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
corijáre s. f., g.-d. art. corijării; pl. corijări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CORIJÁ, corijez, vb. I Tranz. și refl. A (se) corecta, a (se) îndrepta. – Din fr. corriger.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CORIJÁ ~éz tranz. 1) (greșeli, lacune, note etc.) A modifica în bine; a îndrepta; a corecta. 2) A face să se corijeze. /<fr. corriger
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CORIJÁ mă ~éz intranz. A deveni mai bun; a reveni la starea normală de comportare; a se îndrepta; a se îmbunătăți. /<fr. se corriger
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORIJÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndrepta, a (se) corecta. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. corriger, cf. lat. corrigere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORIJÁ vb. tr., refl. a (se) îndrepta, a (se) corecta. (< fr. corriger)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CORIJÁ vb. 1. v. corecta. 2. a corecta, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
corijá vb., ind. prez. 1 sg. corijéz, 3 sg. și pl. corijeáză, 1 pl. corijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. corijéze; ger. corijând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corijéz v. tr. (fr. corriger, lat. corrigere. V. dirijez). Îndreptez, corectez, fac maĭ bun: a corija un vițiŭ, un desemn [!], greșelile de tipar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink