coríu s.m. sg. (reg.) pojar, iler.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
1) cor n., pl. urĭ (rus. korĭ). Mold. Pojar, iler, un fel de vărsat ușor caracterizat pin [!] niște bubulițe roșiĭ pe pele [!]: ĭ-a murit o fată de cor (Sov. 227). – În nord corĭ, fals scris coriŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink