CÓRLĂ, corle. s. f. Pasăre acvatică migratoare, de mărimea unui porumbel, care trăiește în bălțile și iazurile cu stuf: găinușă-de-baltă (Gallinula chloropus). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓRLĂ s. v. găinușă-de-baltă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
córlă1, córle, s.f. (reg.) adăpost primitiv pentru vite; poiată de nuiele; șură de scânduri; țarc, colibă, adăpost, târlă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
córlă2, córle, s.f. (reg.) 1. numele unei păsări acvatice cu pene măslinii-închise pe spate și cenușii pe pântece; curlă, găinuță, găinușă, pescar. 2. femeie vagaboandă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
córlă s. f., g.-d. art. córlei; pl. córle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) córlă f., pl. e (cp. cu it. chiurlo, chiurli, fr. corlieu, corli, courlieu, courlis id.). Un fel de becață care trăĭește pe malu apelor (numenius [orĭ scólopax] arquatus). – Și curlă (cp. cu rut. kurlú, strigătu cocoruluĭ, și rus. kurlán, un fel de bîtlan).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) córlă f., pl. e (d. corlată). Nț. Colibă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÓRLĂ ~e f. Pasăre acvatică, de talie mijlocie, care trăiește în stufărișuri; găinușă-de-baltă. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink