CORNÍȚĂ1, cornițe, s. f. Varietate de struguri cu boabe negre-roșietice, asemănătoare cu coarna (2). – Coarnă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORNIȚĂ2, cornițe, s. f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în forma de U, pe care se așează o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORNÍȚĂ f. Soi de viță de vie cu bobițe mici și lunguiețe, de culoare neagră-roșiatică. /coarnă + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
corníță (bot., tehn.) s. f., g.-d. art. corníței; pl. corníțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink