CORNORÁT, -Ă adj. v. încornorat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cornorát și înc-, -ă adj. Cu coarne. Fig. Rar. Fudul. S. m. D***u, diavolu. O mincĭună încornorată, o mincĭună cu coarne, gogonată. V. cornut.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink