CORNULÉȚ, cornulețe, s. n. Diminutiv al lui corn1. ♦ Fig. (Rar) Adaos, înfloritură, exagerare. – Corn1 + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORNULÉȚ s. v. cornișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cornuléț s. n., pl. cornuléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink