CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) Care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORNÚT, -Ă adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORNÚT, -Ă adj., s. f. (animal, vită) cu coarne. (< lat. cornutus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cornút adj. m., pl. cornúți; f. sg. cornútă, pl. cornúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cornút, -ă adj. (lat. cornutus, it. cornuto, fr. cornu, sp. cornudo. D. rom. vine rut. hornuta, pol. kurnuty, ceh. kurnota). Care are coarne: vite cornute (Și curnut: oaĭe curnută. R. S. Gr. S. 6, 63). Secară cornută, V. secară. Ban. S. f., pl. e. Datură. Neol. (fr. cornue). Retortă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORNÚȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn1 + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORNÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care are coarne. /<lat. cornutus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORNÚȚ ~i m. Plantă erbacee târâtoare, având fructe de forma unor capsule cilindrice. /corn + suf. ~uț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLOPOȚEICORNÚȚI s. pl. v. căldărușă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CORNÚTĂ s. v. ciumăfaie, laur, retortă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CORNÚȚ s. (BOT.; Cerastium arvense) (reg.) canariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cornúț s. m., pl. cornúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mac-cornút (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
secáră-cornútă s. f., art. secára-cornútă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cornuț m. (d. corn). Un fel de scaĭ (xanthium strumarium). O plantă cariofilee (cerastium arvense). – Și curnuț.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink