Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: cornac (substantiv masculin) , cornaci (adjectiv)   
CORNÁCI1, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (Trapa natans). – Corn1 + suf. -aci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORNÁCI2, -CE, cornaci, -ce, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. – Corn1 + suf. -aci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORNÁCI s. (BOT.; Trapa natans) (înv. și reg.) sulină, (reg.) ciulin, colțan, colțar, stea, castan-de-lac, castane-de-baltă (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cornáci adj. m., pl. cornáci; f. sg. și pl. cornáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cornáci s. m., pl. cornáci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cornácĭ m., pl. tot așa (d. corn). Cornar. Dun. Pl. Cĭuline, colțanĭ. V. colțan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORNÁC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORNÁCI ~e adj. rar (despre animale) Care are coarne mari. /corn + suf. ~aci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORNÁC s.m. (Rar) Conducător de elefanți sau (p. ext.) de alte animale în India. [< fr. cornac, cf. port. cornaca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORNÁC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cornác s. m. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cornác m. (fr. cornac, d. singalezu kurawa-nayaka, șef de grajd). Îngrijitor și conductor al unuĭ elefant.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cornár m. Vest. P. P. Acela care ține plugu de coarne, numit și cornácĭ și cornícĭ. Mold. (Sec. 18). Perceptoru cornărituluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)