CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din magh. karvaly.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORÓI s. v. uliu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CORÓI s. v. coropișniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coroí, pers. 3 sg. córoie, vb. IV (reg.) 1. (despre mațe) a chiorăi, a ghiorăi. 2. (despre curci) a bolborosi, a grunguni.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
corói (corói), s. m. – Șoim (Falco nisus). – Var. corui, curui. Mag. karoly (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 493; DAR; Gáldi, Dict., 122). – Der. coroiat (var. Mold., coroietic), adj. (încovoiat, acvilin); coroia, vb. (a încovoia).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
corói s. m., pl. corói, art. coróii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coróĭ m., pl. tot așa (ung. karoly, karuly, karvoly, karvaly, ulĭ, d. vsl. bg. rus. kraguĭ, cuv. general slavic luat d. turc. geagataic karaghu, kyrghy, ulĭ, probabil înrudit cu rom. caragață. Bern. 1, 570). Est. Ulieș, un fel de ulĭ (accipiter nisus), pe care Turciĭ, odinioară, îl învățaŭ să prindă păsărĭ. – Munt. curuĭ, vechĭ coruĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORÓI ~ m. pop. Pasăre sedentară de pradă, de talie medie, cu cioc scurt, încovoiat, cu aripi lungi, cu gheare curbate, ascuțite, și cu coadă lungă în formă de furcă; șoim. [Sil. -roi] /<ung. karvaly
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink