CORÓLĂ, corole, s. f. Totalitatea petalelor, de obicei frumos colorate, ale unei flori, constituind învelișul floral intern la majoritatea angiospermelor. – Din fr. corolle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORÓLĂ s.f. Înveliș interior al florii, format din ansamblul petalelor. [< fr. corolle, cf. lat. corolla – coroniță]
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORÓLĂ s. f. totalitatea petalelor unei flori. (< fr. corolle, lat. corolla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
corólă s. f., g.-d. art. corólei; pl. coróle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corólă f., pl. e (lat. corolla, dim. d. corona, coronă). Bot. Partea cea maĭ frumoasă a floriĭ, formată din petale. Anat. Partea care se vede din dinte, în opoz. cu rădăcina.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORÓLĂ ~e f. Totalitate a petalelor unei flori. /<fr. corolle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink