COROVÁTIC m. Plantă erbacee cu flori mărunte, de culoare roșie-violetă, dispuse în spic. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COROVÁTIC s. v. coada-vacii, jale, lumânare, lumânărică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
corovátic, corovátici, s.m. (reg.) 1. nume de plantă cu floare albastră; lumânare, lumânărică, vinețea. 2. nume de pasăre; dumbrăveancă; țigănuș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
corovátic (corovátici), s. m. – 1. Lumînărică (Verbascum phlomoides). – 2. Gențiană (Gentiana asclepiadaea). – 3. Centaură (Centaurea axillaris). – 4. Cioară albastră (Coracias garrula). – Var. corovaică, (s)corobatică, corobațică. Sl. (rus.) korovatiku „de vacă”, de la korova „vacă”. Semantismul se explică prin forma plantelor (gențiana se mai numește coada vacii) și în ultimul caz, prin culoare (DAR). – Der. corobatică, s. f. (centaură), probabil confuzie cu coroabă, sau corobeață.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
corovátică și -bátică f., pl. ĭ (rus. korovaĭka, o pasăre [fr. courlis vert], d. koróva, vacă). Mold. O pasăre maĭ mică de cît gaița (cu care e înrudită), verde, cu aripile albastre (corácias gárrula), numită și dumbrăveancă (Mold. nord) și dumbrăvĭoară (Btș.) și cĭoară pucĭoasă. Lumînărică, coada vaciĭ (rus. rut. koroveák), o plantă scrofulariacee (V. lumînărică). Albastriță. – Și corovátic, m.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink