COROZIÚNE, coroziuni, s. f. Proces chimic sau electrochimic de degradare, exercitat la suprafața corpurilor de oxigenul din aerul umed sau de diverse substanțe chimice. ♦ Proces de eroziune a unor roci sub acțiunea apelor, a vântului etc. [Pr. -zi-u-] – Din fr. corrosion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COROZIÚNE s.f. 1. Proces de alterare, de atacare chimică sau electrochimică a metalelor sub acțiunea substanțelor de natură acidă și bazică. 2. (Geol.) Eroziune a suprafeței rocilor sub acțiunea chimică a soluțiilor apoase. [Var. corosiune s.f. / < fr. corrosion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COROZIÚNE s. f. 1. degradare chimică a metalelor sub acțiunea substanțelor de natură acidă sau bazică. 2. eroziune a suprafeței rocilor sub acțiunea chimică a soluțiilor apoase. 3. (fig.) distrugere progresivă. (< fr. corrosion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
coroziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coroziúnii; pl. coroziúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coroziúne f. (lat. corrósio, -ónis. V. eroziune). Acțiunea de a coroade, roadere.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COROZIÚNE ~i f. 1) Proces de distrugere a suprafeței obiectelor de metal sub influența diferitor factori naturali sau artificiali. 2) Eroziune a rocilor sub acțiunea chimică a apei. [Art. coroziunea; G.-D. coroziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. corrosion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink