CORPOLÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi corpolent. – Din fr. corpulence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORPOLÉNȚĂ f. Caracter corpolent; configurație viguroasă; trupeșie. /<fr. corpulance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORPOLÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi corpolent. [Cf. lat. corpulentia, fr. corpulence, it. corpulenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORPOLÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi corpolent. (< fr. corpulence, lat. corpulentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CORPOLÉNȚĂ s. (rar) trupeșie. (~ unei persoane.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
corpolénță s. f., g.-d. art. corpolénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corpulénță f., pl. e (lat. corpulentia). Calitatea de a fi corpulent. – Fals -olénță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink