CORUPĂTÓR, -OÁRE, corupători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care corupe. – Corupe + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORUPĂTÓR adj., s.m. și f. (Cel) care corupe moravurile, gusturile etc. [< corupe + -(ă)tor, după fr. corrupteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORUPĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care corupe moravurile, gusturile etc. (după fr. corrupteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CORUPĂTÓR s. p*********r. (~ de minore.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
corupătór adj. m., s. m., pl. corupătóri; f. sg. și pl. corupătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CORUPĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care corupe; înclinat spre corupție. Spectacol ~. /a corupe + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink