Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CORÚPȚIE, corupții, s. f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. D********e, depravare. [Var.: (înv.) corupțiune s. f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORÚPȚIE s.f. 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, p********e; venalitate. [Gen. -iei, var. corupțiune s.f. / cf. lat. corruptio, fr. corruption].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORÚPȚIE s. f. abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, p********e, venalitate. (< fr. corruption, lat. corruptio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CORÚPȚIE s. 1. v. coruptibilitate. 2. decadență, decădere, depravare, d********e, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, p**********e, p*********e, p********e, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ a unei societăți.) 3. v. seducere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
corúpție s. f. (sil. -ți-e), art. corúpția (sil. -ți-a), g.-d. art. corúpției; pl. corúpții, art. corúpțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CORÚPȚIE ~i f. Abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare. [Art. corupția; G.-D. corupției; Sil. -ți-e] /<fr. corruption, lat. corruptio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
corupțiúne f. (lat. corrúptio, -ónis). Stricare, alterare: corupțiunea aeruluĭ. Fig. Mituire: corupțiunea marturilor [!]. Depravare: corupțiunea obiceĭurilor. Evoluțiune: corupțiunea cuvintelor. – Și -úpție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)