Dex corál

CORÁL¹, corali, s. m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb; mărgean (Corallium rubrum) ♦ Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal. – Din germ. Koralle, lat. corallus.

CORÁL², -Ă, corali, -e, adj. s. n. 1. Adj. De cor (1), pentru cor. ♦ (Substantivat, f.) Organizație corală; cor (1). 2. S. n. (În biserica protestantă) Cântec religios pe mai multe voci. ♦ Compoziție pentru orgă pe tema unui cânteg liturgic. – Din fr. choral.

CORÁL s.m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros, care trăiește în colonii în mările calde; scheletul acestui animal; mărgean. [Var. corai s.m. / < germ. Koralle, cf. lat. corallium].

CORÁL, -Ă adj. 1. Referitor la cor; de cor. 2. Care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (Lit.; despre compuneri literare; op. individual, singular) Ale cărui motive, elemente, personaje etc. prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor. // s.n., s.f. (Muz.) Compoziție muzicală (religioasă) cu structură strofică pentru cor. [Cf. it. corale].

CORÁL¹ s. m. animal celenterat cu schelet calcaros roșu sau alb, în colonii în mările calde; mărgean. (< germ. Koralle, lat. corallium)

CORÁL², -Ă I. adj. 1. de, pentru cor. 2. care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (despre compuneri literare) ale căror motive, elemente, personaje prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor. II. s. f. formație corală amplă; cor (I, 2). III. s. n. cântec religios (liturgic) pe mai multe voci. ◊ compoziție pentru orgă pe tema unui asemenea cântec. (< fr. choral, it. corale)

CORÁL s. (ZOOL.; Corallium rubrum) mărgean. (~ul trăiește în colonii.)

corál (de cor) adj. m., pl. coráli; f. sg. corálă, pl. corále

corál (cântec religios) s. n., pl. corále

corál (zool.) s. m., pl. coráli

corál, -ă, s. f., pl. corale; s. n., pl. coraluri; adj. m., pl. corali, fem. corală, pl. corale

corál, -ă adj. (fr. choral). Care formează un cor, care cîntă corurĭ, de cor: cîntece corale. S. n., pl. e saŭ și urĭ. Un fel de cîntec religios: un coral de Luther.

coral m. ca animal și n., pl. urĭ ca marfă (lat. corallum, corallium și coralium, fr. corail, vfr. coral). Mărgean, un celenterat din al căruĭ suport calcaros arborescent, (roș, alb orĭ negru) de aspectu uneĭ petre, se fac gĭuvaĭerurĭ. (Se pescuĭește mult pe malurile Siciliiĭ). – Și coráliŭ.

CORÁL¹ ~e n. (în biserica protestantă) Cântec religios pentru cor. /<fr. choral

CORÁL² ~ă (~i, ~e) Care este destinat corului; pentru cor. Cântec ~. Muzică ~ă. /<fr. choral

CORÁL³ ~i m. 1) Animal care trăiește în colonii în mările calde, cu schelet calcaros de culoare roșie sau albă; mărgean. 2) Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal; mărgean. /<germ. Koralle, lat. corallus

CORÁL¹ (‹ germ., lat.) s. m. 1. Animal celenterat din mările tropicale, care trăiește în colonii sub formă de polip, al cărui schelet calcaros, roșu sau alb, formează, prin întrețesere, cu alți polipi, recifele coraliere (coraligene); mărgean (Corallium rubrum). 2. Materialul ce constituie polipii și care, după moartea animalului, este prelucrat special și utilizat la bijuterii. 3. Orice alt polip care, aidoma c. (1), formează recife (ex. madreporarii, octocoralierii).

CORALILOR, Marea ~ (CORAL SEA), mare în bazinul Oc. Pacific, între coasta NE a Australiei, ins. Noua Guinee, Arh. Louisiade, Solomon, Noile Hebride și ins. Noua Caledonie; 4,1 mii km². Ad. medie: 2.394 m; ad. max.: 9.174 m. Temp. apei: 19-28ºC. Salinitate medie: 34,5-35,5‰. Numeroase recife și ins. coraligene. Navigație dificilă. Porturi pr.: Port Moresby (Papua-Noua Guinee), Nouméa (Noua Caledonie). Teatrul unor mari bătălii între forțele aeronavale nord-americane și japoneze (mai 1942).