COSEMNATÁR, -Ă, cosemnatari, -e, s. m. și f. Persoană care cosemnează. – Co- + semnatar (după fr. cosignataire).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COSEMNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care a semnat alături de alții. [După fr. cosignataire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COSEMNATÁR, -Ă s. m. f. cel care consemnează. (după fr. consignataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cosemnatár s. m., pl. cosemnatári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink