COSITÚRĂ, cosituri, s. f. 1. Câmp de pe care s-a cosit iarba. 2. Cantitate de iarbă cosită; nutreț. ♦ Recoltă de nutreț. 3. Rană pe care și-o fac la picioare animalele sau oamenii în timpul mersului, ca urmare a poziției sau a conformației defectuoase a membrelor. – Cosi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COSITÚRĂ s. 1. (Mold. și Bucov.) cosiriște. (Locul de pe care s-a cosit iarba se cheamă ~.) 2. v. fî-neață.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cositúră s. f., g.-d. art. cositúrii; pl. cositúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cositúră f., pl. ĭ. Locu pe unde s´a cosit ĭarba.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COSITÚRĂ ~i f. 1) Suprafață de teren de pe care s-a cosit iarba. 2) Cantitate de iarbă cosită, uscată și gata spre a fi depozitată ca nutreț. 3) Julitură făcută prin izbirea, în timpul mersului, a unui picior de altul. /a cosi + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink