CÓSMIC, -Ă, cosmici, -ce, adj. Care ține de cosmos, privitor la cosmos. ◊ Raze cosmice = radiații ionizate cu mare putere de pătrundere, care străbat atmosfera în direcție aproape verticală. Spațiu cosmic = spațiu infinit in care se află planetele, stelele, galaxiile etc.; spatiu interplanetar; p. ext. spațiul din afara planetei noastre. Radiație cosmică = radiație corpusculară sau electromagnetică provenită din spațiul cosmic. – Din fr. cosmique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓSMIC, -Ă adj. Referitor la cosmos, din cosmos. ◊ Radiații cosmice = radiații ionizate de origine interstelară, cu o mare putere penetrantă care ajung pe Pământ; spațiu cosmic = spațiu interplanetar. [Cf. fr. cosmique, lat. cosmicus, gr. kosmikos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÓSMIC, -Ă adj. 1. referitor la cosmos, din cosmos; universal. ♦ raze ĕ = radiații ionizate cu o mare putere penetrantă, care străbat atmosfera în direcție aproape verticală; spațiu ~ = spațiu interplanetar; radiație ~ă = radiație corpusculară și electromagnetică din spațiul cosmic. 2. (fig.) de proporții fantastice. (< fr. cosmique, lat. cosmicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÓSMIC adj. interplanetar, sideral, spațial. (Zbor ~; navă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cósmic adj. m., pl. cósmici; f. sg. cósmică, pl. cósmice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÓSMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de cosmos; propriu cosmosului. Spațiu ~. /<fr. cosmique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cózmic, -ă adj. (vgr. kosmikós, d. kósmos, lume). Relativ la univers: fenomen cozmic (ca apusu soareluĭ): Se zice și despre răsăritu și apusu uneĭ stele cînd se întîmplă odată cu al soareluĭ: răsărit cozmic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink