COSMONAÚTICĂ f. Știință care se ocu-pă cu studiul zborurilor cosmice; astronautică. /<fr. cosmonautique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COSMONAÚTICĂ s.f. Astronautică. [Cf. fr. cosmonautique, rus. kosmonavtika].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COSMONAÚTICĂ s. v. astronautică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cosmonaútică s. f., g.-d. art. cosmonaúticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COSMONAÚTIC, -Ă, cosmonautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. referitor la cosmonautică, de cosmonautică. 2. S. f. Astronautică. – Din fr. cosmonautique. Cf. rus. kosmonavtika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COSMONAÚTIC, -Ă adj. Referitor la cosmonautică. [< cosmonaut + -ic].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COSMONAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la cosmonautică. II. s. f. astronautică. (< fr. cosmonautique, rus. kosmonavtika)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cosmonaútic adj. → nautic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink