COSTÚM, costume, s. n. 1. Îmbrăcăminte bărbătească compusă din haină și pantaloni (și din vestă). ♦ Îmbrăcăminte femeiască compusă din fustă și jachetă; taior. 2. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte la anumite ocazii. 3. (Cu determinări) Fel de îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc.; port. – Din fr. costume.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COSTÚM s.n. 1. Îmbrăcăminte completă (formată din haină și pantalon la bărbați, sau din fustă și jachetă la femei). 2. Fel de îmbrăcăminte care se poartă în anumite ocazii. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei epoci etc. [Pl. -me. / < fr. costume, cf. it. costume – obicei, datină].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COSTÚM s. n. 1. îmbrăcăminte completă la bărbați sau la femei. 2. fel de îmbrăcăminte care se poartă în anumite ocazii. 3. îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei epoci etc. (< fr. costume)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COSTÚM s. 1. haine (pl.), îmbrăcăminte, ținută. (~ de sărbătoare.) 2. v. port.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
costúm (costúme), s. f. – Tip de îmbrăcăminte. Fr. costume. – Der. costumat, adj.; costumier, s. m., din fr. costumier.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
costúm s. n., pl. costúme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
costúm n., pl. e și urĭ (fr. costume, d. it. costúme, din lat. consuetúdo, -údinid, obișnuință). Port, îmbrăcăminte: costum național.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COSTÚM ~e n. 1) Ansamblu de îmbrăcăminte, compus din haină și pantaloni (la bărbați) și din fustă (sau pantaloni) și jachetă (la femei). ◊ În ~ul lui Adam în pielea goală. 2) Îmbrăcăminte confecționată special pentru anumite ocazii. ~ de cosmonaut. ◊ ~ național îmbrăcăminte tra-dițională a unui popor sau a unei regiuni; port. /<fr. costume
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink