COTEÁȚĂ s. f. v. coteț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
coteáță, V. coteț.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cotéț n., pl. e (vsl. kotĭcĭ, d. germ. kote, colibă; sîrb. kòtac [și, probabil, și bg. kotéc], coteț; rus. kotéc, sac de plasă; ung. kotec, alb. kotéts, ngr. kotétsi. V. cocină). Cotineață. Cocină. Îngrăditură de păstrat peștele viŭ (juvelnic, horeț, mandră). – În Munt. est și -eață, f., pl. ețe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink