COTIGÁR2, cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugár s. m.] – Cotigă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COTIGÁR1, cotigare, s. n. Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugár s. n.] – Contaminare între cotigă și car.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cotigár (persoană) s. m., pl. cotigári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotigár (căruță) s. n., pl. cotigáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COTIGÁR ~i m. Persoană care transportă greutăți cu cotiga. /cotigă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink