COTINEÁȚĂ s. f. v. coteneață.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COTINEÁȚĂ s. v. pătul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cotineáță v. coteneață
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotineață f., pl. ețe (d. coteț cu sufixu din chichineață). Coteț de păsărĭ de curte, poĭată, curnic. – În nord și coștereață și -ireață (supt [!] infl. altor cuvinte, ca bg. kyšta, casă), îngrăditură de dat mîncare puilor și unde nu pot pătrunde găinile adulte.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink