COTITÚRĂ, cotituri, s. f. 1. Cot (I 2). 2. Fig. Transformare calitativă esențială, salt produs în desfășurarea unei acțiuni, a unui eveniment etc. 3. (Rar) Ascunziș. 4. (Pop.) Golf2. – Coti + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COTITÚRĂ s. 1. cot, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cârmeală, cârnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Ban.) covei. (~ a unui drum.) 2. v. meandru. 3. v. curbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COTITÚRĂ s. v. golf, întorsătură, răscruce, turnură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cotitúră s. f., g.-d. art. cotitúrii; pl. cotitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotitúră f., pl. ĭ. Cot, ocol: drum, rîu face o cotitură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COTITÚRĂ ~i f. 1) (la drumuri, ape curgătoare etc.) Loc unde se face o schimbare de direcție; cot. 2) fig. Transformare esențială în desfășurarea unei acțiuni, a unui eveniment etc. Moment de ~. /a coti + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink