COTIZÁȚIE, cotizații, s. f. Sumă fixă plătită periodic de membrii unei asociații, ai unei organizații etc.; p. ext. contribuție bănească la o cheltuială comună. [Var.: cotizațiúne s. f.] – Din fr. cotisation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COTIZÁȚIE s.f. Sumă pe care o plătesc periodic membrii unei organizații, ai unei asociații etc. (în funcție de veniturile pe care le au); (p. ext.) contribuție bănească la o cheltuială comună. [Gen. -iei, var. cotizațiune s.f. / < fr. cotisation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COTIZÁȚIE s. f. sumă fixă stabilită în funcție de venit pe care o plătesc periodic membrii unei organizații, asociații etc.; contribuție bănească la o cheltuială comună. (< fr. cotisation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COTIZÁȚIE s. (grecism înv.) sinisfora. (Și-a plă-tit ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cotizáție s. f. (sil. -ți-e), art. cotizáția (sil. -ți-a); pl. cotizáții, art. cotizáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COTIZÁȚIE ~i f. 1) Sumă fixă de bani, plătită periodic de membrii unei organizații sau asociații. 2) Contribuție bănească la o acțiune comună; cotă. [Art. cotizația; G.-D. cotizației; Sil. -ți-e] /<fr. cotisation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cotizațiúne f. (fr. cotisation). Acțiunea de a cotiza. Ceĭa ce se dă cotizînd: o cotizațiune de un franc. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink