Dex cotletă

cotlétă f., pl. e (fr. côtelette, dim. d. côte, coastă. V. coastă). Barb. Costiță (la bucătărie). Fig. Iron. Barbă lăsată numaÄ­ de la ureche pînă în mijlocu obrazuluÄ­. – Și cotlet, n., pl. e (costiță) È™i masc. (barbă).

costíță f., pl. e (dim. d. coastă. Cp. È™i cu bg. kostíca, arÈ™ic, d. kostÄ­, os). ÃŽn măcelărie È™i bucătărie, garf, pîrjoală, bucată de carne cu o bucățică de coastă: costiță de purcel friptă pe grătar. – Barb. cotletă, cotlet È™i antricot (fr. côtelette È™i entrecôte).