Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
COTONOGÍ, cotonogésc, vb. IV. 1. Tranz. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din cotonog.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COTONOGÍ vb. v. ologi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COTONOGÍ vb. v. snopi, stâlci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cotonogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogésc, imperf. 3 sg. cotonogeá, conj. prez. 3 sg. și pl. cotonogeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COTONÓG, -OÁGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de picioare, șchiop; p. ext. lipsit de o mână sau de un picior. – Din ucr. kuternoha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COTONOGÍ ~ésc tranz. (ființe) A face să devină cotonog; a lovi tare peste picioare. /Din cotonog
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COTONÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) și substantival (despre ființe) Care este infirm de un picior; care merge șchiopătând; șchiop; șontorog. /<ucr. kuternoha
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COTONÓG adj. v. șchiop.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cotonoágă, cotonoáge, s.f. (reg.) unealtă agricolă de forma unui băț mai gros, ascuțit la un capăt care este îmbrăcat în fier; cu el se fac găurile în pământ pentru sădirea firelor de răsad sau pentru aracii de la vie; chitonog, chitonag.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cotonoáge s.f. pl. (reg.) picioroange.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cotonóg (cotonoágă), adj. – 1. Șchiop. – 2. Invalid. Pol. kuternoga „șchiop”, rut. kutornogyi „paralitic” (Cihac, II, 77; Löwe 81; DAR). – Der. cotonoagă (var. chitonog, chitonag), s. f. (țăruș); cotonogi, vb. (a rămîne șchiop; a contracta o boală de picioare; a da lovituri la picioare; a bate, a lovi); cotonogeală, s. f. (bătaie, pedepsire; boală a oilor, ale căror copite se crapă ca urmare a umezelii).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cotonoágă s. f., pl. cotonoáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotonóg adj. m., pl. cotonógi; f. sg. cotonoágă, pl. cotonoáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotonóg, -oágă adj. (rudă cu pol. kuternoga, șchĭop, olog. d. noga, picĭor. Cp. și cu vsl. konsŭ, kusŭ, cu coada retezată, konsŭ, bucată. V. chitonog, cotorog, cĭontonog, șofîrnog, nojiță, potnojă, conț, cîș). Cĭung orĭ olog (indiferent). N. pl. Sud. Chitonoage, picĭoroange. Iron. Cotoroage, cĭoante (picĭoare).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cotonogésc v. tr. (d. cotonog). Fac cotonog. Lovesc prea tare peste mînĭ orĭ picĭoare: auleŭ, m´aĭ cotonogit!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink