COTOROÁNȚĂ, cotoroanțe, s. f. Femeie bătrână și rea; baborniță. ♦ (Pop.) Vrăjitoare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COTOROÁNȚĂ s. baborniță, hoașcă, zgripțuroaică, (reg.) hoancă, hoanghină, (prin Munt.) baborniță, (Mold.) cotoarbă, (fig.) hârcă. (O ~ nesuferită.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COTOROÁNȚĂ s. v. babă, vrăjitoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COTOROÁNȚĂ, cotoroánțe, s. f. 1. (Var.) Zdreanță. 2. Femeie rea, harpie (1), zgripțuroaică (2). (cf. zdreanță)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cotoroánță s. f., g.-d. art. cotoroánței; pl. cotoroánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotoroánță (oa dift.) f., pl. e (cp. cu cotroanțe și cu ung. kotronc, moț). Iron. Hodoroagă, babă hodorogită. – V. bahorniță, hoașcă, zgîrță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COTOROÁNȚĂ ~e f. 1) Babă urâtă și rea; baborniță. 2) folc. Babă care se ocupă cu vrăjitul; vrăjitoare. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink