Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
COTROBĂÍT, cotrobăituri, s. n. Cotrobăială. [Pr.: -bă-it] – V. cotrobăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COTROBĂÍT adj. răscolit, scotocit, (înv. și reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COTROBĂÍT s. v. căutare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cotrobăít s. n. (sil. -tro-bă-it), pl. cotrobăíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COTROBĂÍ, cotrobăiésc, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COTROBĂÍ ~iésc intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a scotoci; a scociorî; a scormoni. [Sil. -bă-i] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cotrobăí (a cotrobăi) (co-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotróbăi / cotrobăiésc, imperf. 3 sg. cotrobăiá; conj. prez. 3 să cotróbăie / să cotrobăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
COTROBĂÍ vb. v. căuta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cotrobăí (cotrobăiésc, cotrobăít), vb. – A căuta, a scociorî, a scormoni. Creație expresivă, după cum rezultă din terminația -ăi, și din cuvintele care înseamnă „a iscodi, a scormoni” și care aparțin aceleiași familie: cociobăi, cotori, cotoroi, cotroci, cotroși, co(r)torosi, (Trans.) cutrului, cutruzui. Pentru mecanismul expresiv, cf. ngr. ϰουτρουβαλίζω „a răsturna”. După Cihac, II, 494 și Scriban, din mag. kótorogni „a greși”; după DAR, de la cotrov „ascunzătoare”, care pare a fi una din multele var. de la cotlon, cf. rut. kotlon „căutare”. Der. cotrobăială, s. f. (căutare); cot(r)ohaliță, s. f. (vagabond; femeie stricată), pe care DAR îl pune în legătură cu mag. kotorojni „a greși”; cotromențe, s. f. pl. (harababură; talmeș-balmeș); catrafuse, s. f. pl. (harababură; calabalîc, boarfe), a cărui der. este la fel de neclară ca și cea a cuvintelor anterioare (după Cihac, II, 488, din mag. kateputa „bagaj”; Scriban pare a indica o origine expresivă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cotrobăí vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotrobăiésc, imperf. 3 sg. cotrobăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotrobăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotrobăĭésc și -oĭésc v. intr. (cp. cu ung. kótorogni, kódorogni și kóborogni, a rătăci, și cu rom. cotropesc și cotelesc, ĭar p. înț. cu bîrciĭ). Fam. Scotocesc, cotelesc, cocĭobăĭesc: hoțiĭ aŭ cotroboit pin [!] casă, dar n´aŭ găsit baniĭ. – Maĭ rar și tr.: A cotroboi lucrurile. În nord cutruzuĭesc v. tr. (ung. kotorázni, id.): ascunsese burdufu (de brînză) că-l cutruzuĭa mama cînd o pălea suca de băut; cutruzuĭaŭ toată casa (Șez. 30, 197 și 200). V. bodicăĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink