COVRIGÁR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. – Covrig + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COVRIGÁR s. (înv.) simigiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
covrigár s. m. (sil. -vri-), pl. covrigári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
covrigár m. (d. covrig). Făcător saŭ vînzător de covrigĭ, simigiŭ. Est. Iron. (din partea țăranuluĭ, care socotește că orășeanu n´are masă temeĭnică, ca el, ci se mulțămește [!] c´un covrig și o cofă de apă!). Orășean maĭ sărac (nu boĭer), tîrgoveț, burghez. – Fem. -areasă, pl. ese. V. mămăligar, cĭofligar, surtucar, sumănar, opincar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COVRIGÁR ~i m. 1) Persoană specializată în prepararea covrigilor. 2) Vânzător de covrigi. 3) depr. pop. Persoană cu ocupație neserioasă. /covrig + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink