CÓVRU, covruri, s. n. (Reg.) Vizuină, bârlog, cotlon. – Cf. rus. krov.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓVRU s. v. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, vizuină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cóvru (cóvruri), s. m. – 1. Vizuină, bîrlog. – 2. Groapă, denivelare mică de teren. – Var. (Banat, Olt.) crov, s. n. (groapă). Sb., rus. krov „refugiu, bîrlog” (DAR). Var. crov apare deja la Coresi. Cf. pocrov.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cóvru s. n. (sil. -vru), art. cóvrul; pl. cóvruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cóvru, V. crov.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÓVRU ~ri n. reg. 1) Adăpost subteran, pe care și-l sapă unele animale sălbatice; vizuină; bârlog. 2) fig. Locuință primitivă; colibă. /cf. rus. krov
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
crov n., pl. urĭ (sîrb. krov, vsl. krovŭ, acoperiș, acoperemînt [!], sîrb. skrovište, vsl. sŭkr-, ascunzătoare, zakrovŭ, vizuină. V. pocrov). Olt. Groapă, adîncătură [!] (În Rț. și croc. Augm. crovan, pl. e; dim. croviț, pl. e). Croh (d. vsl.). Mold. sud. Ascunzătoare, culcuș (de ĭepure orĭ de alt animal sălbatic orĭ și de cîne [!] orĭ de porc). Covru (met. din crov, ca codru din crod). Mold. Culcuș de animal sălbatic. Peșteră (de sihastru). – Și groh (Tut.) V. bîrlog, vizuină, cotlon, somină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink