COVĂȚÍCĂ, covățele, s. f. Diminutiv al lui covată. – Covată + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COVĂȚÍCĂ s. albioară, albiuță, copăiță, (pop.) covățea. (~ pentru frământat aluatul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COVĂȚÍCĂ s. v. teică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
covățícă s. f., g.-d. art. covățélei; pl. covățéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
covățeá și covățícă f., pl. ele. Dim. d. covată.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink