COȘÁRCĂ, coșărci, s. f. (Reg.) Coș1 – Coșar1 + suf. -că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COȘÁRCĂ s. (pop.) târnă, (reg.) târneață, târnog. (Duce marfa într-o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COȘÁRCĂ s. v. cămin, coș, coșar, horn, paner, pătul, porumbar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coșárcă s. f., g.-d. art. coșărcii; pl. coșărci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coșárcă f., pl. e și ărcĭ (d. coșar 2, de unde vine și ung. kosárka, coșuleț). Est. Coș (paner) maĭ mare de purtat în braț orĭ în cap. Trans. Coșar, pătul. V. cotarcă, cotăriță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COȘÁRCĂ ~ărci f. Coș mare împletit din nuiele. /coșar + suf. ~că
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink