COȘMÁR, coșmaruri, s. n. Vis urât, cu senzații de apăsare și de înăbușire. ♦ Fig. Grijă apăsătoare, obsedantă. – Din fr. cauchemar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COȘMÁR s.n. 1. Vis care dă senzații de apăsare și de înăbușire. 2. (Fig.) Stare de grijă apăsătoare, obsedantă. [Pl. -ruri. / < fr. cauchemar, cf. v.fr. caucher – a izgoni, ol. mare – fantomă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COȘMÁR s. n. vis cu senzații de apăsare și de înăbușire, vis urât; viziune înfricoșătoare, obsesie. ◊ (fam.) stare de grijă apăsătoare, obsedantă. (< fr. cauchemar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
coșmár (coșmáruri), s. n. – Vis urît. Fr. cauchemar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
coșmár s. n., pl. coșmáruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coșmár n., pl. urĭ (fr. cauchemar). Vis oribil. Fig. Lucru care te îngrozește.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COȘMÁR ~uri n. 1) Vis urât și apăsător. 2) fig. Grijă mare și obsedantă. /<fr. cauchemar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink