COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [Var.: cușmelíe s. f.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
coșmelíe s. f., art. coșmelía, g.-d. art. coșmelíei; pl. coșmelíi, art. coșmelíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coșmelíe, coșmolíe, coșneágă și coșnĭoágă, V. coșmagă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
coșmágă f., pl. ăgĭ (rus. kolymága, căruță). Est. Casa stîneĭ, adăpostu cĭobanilor la stînă. Șopron mic. Fig. Iron. Cocĭoabă. – Și coșmoagă (oa dift.), pl. e. În Munt. coșmelie (CL. 1920, 520, și ChN. I, 10) și coșmolie, coșneagă și coșnĭoagă. În Cov. și coșmándră, pl. e, șandrama.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink